Interior Zero (fragment)
Scaneaza imaginea cu Reniform App
Sunt apatică, simt o durere în piept și o gheară în gât, mi-e frică să mă culc și mi-e frică să mă trezesc, tot tacâmul. Dar undeva, foarte adânc, convingerea că sunt programată să supraviețuiesc. Că acest bărbat ca un râu de toxine care circulă prin mine va fi la un moment dat învins de armele chimiei mele, că va fi dizolvat și eliminat prin urină.
Dar până atunci mai e.
Și-mi vine să-mi fac rău.
– De ce să te supui unui act castrator? mă întreabă Otilia și expiră fumul de țigară, iar eu, pe lângă respirația ei, aud și tot traficul din stradă, al cărui zgomot intră prin geamul deschis lângă care fumează. De ce să te tunzi zero?
– Dar ce să fac?
Nu spune nimic.
– Oricum n-am păr frumos. Și nici eu nu sunt frumoasă.
– Hai, dragă, nu te mai alinta atâta. Bineînțeles că ești… și ai.
Zile la rând ies de la metrou după-amiaza și merg pe trotuar pe Mihai Bravu și mă uit pe geam cum e înăuntru la Igiena. La bărbați încă mai au scaune de modă veche, de Ciufulici. La femei e mai modern. În orice caz, arată ieftin. Nu-mi trebuie decât cineva care să nu comenteze când îi spun ce vreau.
Cel mai tare mi-e groază de Mona și Timea, care au zilnic păreri despre cum mă îmbrac, ce mănânc și prin ce mijloace de transport îmi irosesc viața, ele care nu au față de RATB și CFR. Care oricum fac glume de rahat și mă insultă gratuit. Cum ar fi să apar în fața lor cheală? Zero?
Oricum vreau de mult să-mi pun în cap uleiuri, să-mi fac măști de păr pentru regenerare, cu gălbenuș sau miere sau iaurt sau avocado, fiindcă de ani de zile, de când m-au pocnit în cap greutățile vieții, mi se întâmplă la rădăcină tot felul de fenomene pe fond nervos. Îmi cade mult. Dacă m-aș tunde perie mi-aș gestiona mai bine problemele cauzate de stres la nivelul scalpului.
Și vorbindu-mi așa într-o zi când mă întorceam de la birou și treceam pe trotuar pe Mihai Bravu, pe lângă Plăcinte și magazinul rusesc, împing ușa albă de PVC de la Igiena și fata de la recepție care stă cu spatele și se uită la televizorul cocoțat aproape de tavan se întoarce către mine și așteaptă să-i spun ceva.
– Un tuns?
– Da.
Strigă o colegă, iar aceasta se ridică de pe canapea și mă invită să-mi las geanta pe un scaun. Mă așez, ea îmi leagă la gât – poate un pic prea strâns – pânza portocalie lucioasă, își trece mâinile prin părul meu, apoi privirile ni se întâlnesc în oglindă, iar ea mă întreabă:
– Ce vă fac?
Îi spun că vreau să mă tundă cheală cu mașina, iar pe fața ei se instalează imediat groaza, de parcă vede venind sfârșitul lumii, provocat de ea.
– Aoleu, dar ce-ați pățit?
Îi explic că vreau să-mi aplic tratamente.
– Dar pentru asta merge și dacă aveți o tunsoare scurtă, nu trebuie să rămâneți cheală! Că doar nu sunteți bolnavă.
– Dar eu vreau să mă tundeți cu mașina. M-am gândit mult la asta și am luat decizia asta…
– Bine, atunci poate un număr mai mare, nu chiar zero. Nu pot să-mi bat joc de dumneavoastră așa.
– Păi dacă era un bărbat, n-ați fi fost împotrivă, îi zic zâmbind ușor, ca să nu mă urască de tot.
– La bărbați e altceva.
– De ce e altceva?
– Ei… pentru că sunt bărbați.
(Lavinia Braniște, Interior zero, pp. 144-146, ediția Top 10+, Polirom, 2018)
Lavinia Braniște s-a născut la Brăila, în 1983, și a studiat literatură și limbi străine la Cluj și București. A scris poezie, proză și literatură pentru copii. La Polirom i-au apărut volumul de proză scurtă Escapada (2014) și romanele Interior zero (2016), care a primit premiul „Nepotu’ lui Thoreau” pentru cea mai bună carte de proză a anului 2016 și a fost tradus în germană și polonă, și Sonia ridică mîna (2019), care a primit premiul „Nepotu’ lui Thoreau” 2019, Premiul pentru Proză al revistei Ateneu, ediția 2020, și Premiul Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei, ediția 2020, secțiunea Proză, și a fost tradus în limba germană de Manuela Klenke și publicat de editura mikrotext din Berlin.
Proiect co-finanțat de AFCN.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.