Retragerea
Scaneaza imaginea cu Reniform App
Până aici. Nu am nici un fel de regret. Îmi pare rău doar că nu mai pot lupta. Aș fi vrut s-o fac până la 40.
Ultima luptă.
Marea speranță japoneză
În vânt.
De obicei adorm de cum pun capul jos. Dar cu o noapte înainte am visat că probam un costum care nu mi-era bun și strigam nu e bun nu e bun nu mi se potrivește. Nu știam cum să ies mai repede din el. Am spus apoi că mă simt bine. Dar eu nu voiam decât să fiu pozitiv. Aveam nevoie de toată energia pozitivă din univers.
Am mințit pentru asta.
Nopți întregi de suspine.
Un mușchi pectoral.
Un corp neascultător.
Apoi brațul stâng.
Un mușchi pectoral slăbit. La ce îți folosește un mușchi slăbit? Medicul a spus: Un bandaj peste zona vătămată. Ar putea funcționa. Eu am spus: Un erou bandajat nu mai e un erou. Oamenii vor eroi. Nu eroi șchiopi. His days are over s-a auzit până la mine când am pășit pe dohyō. Nu! am spus.
Ultima luptă
Nisip în sufletul meu.
Și sare.
Atunci: 8 ani 30 de kg 1,35m. Acum: 36 de ani 226 kg 1,75m. Ce o să fac cu atâta carne?
Dormitorul plin cu cărți.
Filozofie romane .
Așteaptă.
O să-i învăț pe copii să lupte, mâinile mele vor dospi viitorul yokozuna. Acum eu nu știu să vorbesc. Dacă nu vorbesc, ideile mele rămân la mine, nimeni nu știe ce gândesc. Dar cărțile vor fi învățătorii mei. Părinții vor avea încredere în mine. Îmi vor încredința copiii, iar îi voi duce pe dohyō.
Ultima luptă.
Cel tăcut este gata
Picioare de zeu.
Am 36 de ani și 226 de kilograme. Kilogramele multe îi impresionează pe zei. Kilogramele multe te fac puternic. Când ridic piciorul și îl izbesc de pământ se zguduie cerul. Sunt cel mai puternic. Kilogramele multe îți aduc moartea. Diabet infarct miocardic edem pulmonar. Dacă nu, se găsește oricând o funie. Sau. O lamă scurtă și ascuțită în grăsimea moale De la stânga la dreapta.
Ultima luptă.
Burta de porc fâșiuțe
Lacrimi în supa de pui.
36 de ouă 500 g de bacon un turn de clătite la o singură masă. Și desigur chankonabe. Fac zilnic Mănânc zilnic. Aș putea mânca chankonabe până la moarte. Până acum am mâncat și făcut 5.475 de chankonabe. 15 ani de pregătire și de chankonabe. Mâine nu știu dacă o să mai fac chankonabe. Nu o să-mi mai apropii buzele de chankonabe.
Ultima luptă.
Sau a opta greșeală.
Sunetul greu al iernii.
Niciodată nu m-am gândit la odihnă. Eroii nu obosesc, e tot ce știam. M-am antrenat și când trebuia să dorm. Am luptat și când mușchii au fost slabi. Am luptat când picioarele ar fi trebuit să stea. Am luptat când
Ultima luptă.
Taică-miu în primul rând.
Munte singuratic.
25 de secunde. Te întrebi ce sunt 25 de secunde în viața unui om. Și zici: nimic. Îl văd cu coada ochiului pe taică-miu ieșind în lacrimi. Lacrimi și pe obrajii mei. Împreună am plâns și acum cinci ani când nimeni nu se aștepta la 15 victorii la rând.
Cinci ani am fost un munte singuratic.
Nimeni nu a ajuns la mine.
Ultima luptă.
Mâna atinge nisipul.
Zeii nu sunt aici.
Dezonoare nu a fost un cuvânt pe care să-l folosesc. Sau ceva la care să mă gândesc prea des. Nici acum nu vreau să o fac. Am ieșit din luptă ca un erou. Un erou slab, dar erou. Dintotdeauna am urcat pe dohyō ca să câștig, dar uite că nu mai câștig. O să plec cât încă pot să văd limpede asta.
Știam un băiat. 17 ani avea. Când i-au declarat moartea, au spus că a făcut infarct. Dar l-au dus la autopsie și era plin de vânătăi, l-au bătut cu o bâtă de baseball până a murit. I-au dat cu o sticlă de bere în cap. Doar butsukari-geiko, așa au zis, așa e la antrenament. Atunci m-am gândit că sportul ăsta e o greșeală. Dar a fost un gând pe care l-am înlăturat rapid, tot timpul se întâmplă accidente. Nu știu de ce mi-am amintit acum de Takashi.
Ultima luptă.
Opt metri de mătase
Drum în zăpadă.
Elena Vlădăreanu (n. 1981) este scriitoare și jurnalistă, trăiește și lucrează în București.
A debutat cu poezie în 2001-2002; de atunci, a publicat mai multe volume de versuri, printre care spaţiu privat. a handbook (Cartea Românească, 2009, cu desene de Dan Perjovschi), Non Stress Test (Casa de Pariuri Literare, 2016), Bani. Muncă. Timp liber (Nemira, 2017), minunata lume disney (Nemira, 2019). Texte de diferite genuri – poezie, proză, dramaturgie – i-au apărut în mai multe antologii, în România și în străinătate. În teatru, a colaborat cu Robert Bălan la mai multe proiecte performative.
A absolvit Facultatea de Litere la Universitatea din București, are studii de master la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii (CESI) și în prezent lucrează la o cercetare doctorală, tot la CESI, despre biografii și autobiografii în teatru.
Este realizatoarea emisiunii Scena și ecranul la Radio România Cultural, unde vorbește despre filme.
În decembrie 2018 a inițiat proiectul Zilele „Sofia Nădejde“, sub egida căruia s-a desfășurat, în ultimii trei ani, Gala Premiilor „Sofia Nădejde“ pentru Literatură Scrisă de Femei.
Proiect co-finanțat de AFCN.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.