Pentru a vedea expoziția, afișația această pagină pe un ecran (monitor, laptop, tabletă, telefon) și folosiți un smartphone (iOS/ Android) cu Reniform App instalat pentru a vizualiza instalațiile augmentate. Porniți aplicația și îndreptați camera telefonului spre imagini. Scoateți modul silent și folosiți căști pentru o experiență audio optimă.
IndentitAR Feminin este o expoziție formată din 10 instalații multimedia inspirate din texte dramatice scrise de autoare care explorează din perspective multiple fațete complexe ale personalității feminine.
Prin selecția textelor, proiectul vorbește despre situații economice, sociale sau existențiale variate, în care, pe fundalul unui complicat destin colectiv, se desprind particularitățile problematicii feminine. În contextul presiunii sociale a rolurilor tradiționale desemnate femeilor, explorăm modul în care se împacă, în zilele noastre, menirea de a îngriji, maternitatea, sarcinile casnice, situațiile de abuz emoțional și fizic cu nevoia de a fi tu însăți, de a-ți explora creativitatea, de a avea acces la studii, cu atașamentul și iubirea.
Instalațiile augmentate creează un spațiu imersiv care valorizează secvențe imaginate ale textelor, prin interacțiune și atmosferă. Folosind animația 3D, fragmente citite și muzică, expoziția oferă privitorului o experiență vizuală amplificată artistic pentru a se întâlni cu personajele inspirate de textele propuse.
Răspunsul este că suntem amândoi artiști.
Un pas înainte, doi pași înapoi de Carolina Dutca
animație: Sergiu Negulici
voci: Laurențiu Bănescu, Mădălina Mușat
muzică: Makunouchi Bento
Textul este un dialog între doi soți, amândoi artiști vizuali, despre cum se confruntă femeia-artist cu așteptările societății, acelea de a fi gospodină, mamă și artist, în comparație cu așteptările care îl privesc pe artistul-soț. Dialogul oferă o perspectivă interesantă asupra căutărilor de cuplu și este construit din replici și idei consemnate pe parcursul unei rezidențe artistice la Râbnița, Transnistria. Este un demers care are o dimensiune filozofică și analitică, fiind confruntațional, fără a fi un text narativ, ci doar o dezvoltare a unor poziții și perspective diferite. Textul original este în limba rusă.
Carolina Dutca
Artistă, lucrează cu fotografie, video și text. A studiat arta și fotografia documentară la Academia Fotografika (St. Petersburg). Îi place să experimenteze și să împingă limitele mediului în care lucrează. Din 2019 trăiește și lucrează în Moldova împreună cu Valentin Sidorenko, ca duo de artiști. În lucrările lor creează o lume ritualică, integrând în șlucrările lor rupturile din ordinea obișnuită a evenimentelor, unde diferența dintre bine și rău, viață și moarte, devine neclară. În această lume sfâșiată, ei încearcă să creeze legături prin artă. A participat la festivaluri și expoziții internaționale la Sharjah Art Foundation (Emiratele Arabe Unite), Fondation François Schneider (Franța), Muzeul Național de Artă al Moldovei (Moldova), Golubitskoe Art Foundation (Rusia), Muzeul Național Taras Șevcenko (Ucraina) etc. Câștigătoare al premiului Contemporary Talents 10th Fondation François Schneider (Franța), Contemporary Photography Funding The Alexander Tutsek-Stiftung Foundation (Germania)
Nu plânge, Melanii, că degeaba plângi.
Iaca aista îi un sfat bun pentru toată lumea.
Sfaturile Melaniei de Irina Nechit
animație: Ioana Nicoară
voce: Laurențiu Bănescu
muzică: Makunouchi Bento
Într-o casă aflată în mijlocul viscolului, Melania așteaptă să i se ia un interviu despre hobby-ul său neobișnuit – împăierea animalelor. În timp ce ninsoarea crește afară, parcurgem împreună cu ea urgiile celei de-a doua jumătăți a secolului XX, existența în Moldova sovietizată, dar și risipirea prin emigrarea masivă care a urmat independenței.
Irina Nechit conferă farmec și consistență acestei monodrame complexe și pline de poezie.
Irina Nechit
Membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova și România, a câștigat numeroase premii pentru creația sa literară. Printre acestea se numără Premiile Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru volumele de poezie Șarpele mă recunoaște(1992), Cartea rece(1996) și Masa de sărbătoare (2020). De asemenea, a publicat volume precum Gheara și Copilul din mașina galbenă. În dramaturgie, piesa Sfaturile Melaniei i-a adus Premiul pentru cea mai bună piesă contemporană la Gala UNITEM (2018). Alte lucrări includ Valsul tancurilor și Eu am vorbit cu Putin, prezentată ca spectacol-lectură la FILIT 2023.
Aș spune că, într-o oarecare măsură, mâncam toți împreună.
Doar că despărțiți de un perete.
Entuziaștii de Inna Cebotari
animație: Sergiu Negulici
voci: Laurențiu Bănescu, Natasha Radion
muzică: Makunouchi Bento
Reuniunea în jurul mesei de familie prilejuită de întoarcerea la Chișinău a fiicei logodite cu un American (visul oricărei moldovence) devine prilej de confruntare și readucere în discuție a trecutului plin de lipsuri, sărăcie și deficiențe emoționale. Inna Cebotari este directă, tranșantă și vie provocând spectatorul prin tensiunea dramaturgică, dar și prin limbajul inedit – un slang de Chișinău care amestecă expresii rusești cu cele românești, relevându-și acuta contemporaneitate.
Inna Cebotari
Actriță, dramaturgă și regizoare, formată la AMTAP (Chișinău), Universitatea de Arte (Târgu-Mureș) și MHAT (Moscova), a avut o carieră variată în teatru, inclusiv la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău și Centrul de Teatru Meyerhold. A creat platforme pentru dramaturgie nouă și a organizat Festivalul Verbarium (2013). A fondat Compania de Teatru Sava Cebotari și a primit multiple premii. În martie 2024, piesa sa Dad Is Not My Friend a avut premiera la Teatrul The Cockpit din Londra, iar în septembrie 2024 a obținut un grant Arts Council England pentru Limerence in London.
Și dac’ mai duc ș’ eu vreo două pacheti?
C’ nu cumpăr șî eu multi, ai văzt
cîti-am dat. Nu mai sărășești statu’ di la atîta!
Moldovashop de Olga Macrinici
animație: Ioana Nicoară
voci: Olga Macrinici, Laurențiu Bănescu
muzică: Makunouchi Bento
Olga Macrinici alcătuiește, prin scene și personaje puternic individualizate, fragmente de frescă socială din tumultoasa istorie recentă a Republicii Moldova și a Chișinăului, descriind sărăcia și corupția, nevoia de a se „descurca” a oamenilor simpli și confruntarea periculoasă cu resturile autorității statale sovietice.
Olga Macrinici
A studiat Regia la Cluj-Napoca, şi Scrierea Dramatică la Universitatea de Arte din Târgu-Mureş. În proiectele sale, abordează teme legate de dificultățile cu care se confruntă tinerii în lumea de astăzi (în Oxigen de Ivan Vîrîpaev, Teatrul „Ariel”, Târgu-Mureș, 2011), interculturalitate și minorități etnice (în MOLDOVASHOP. Noi avem di tăte!, Festivalul Verbarium, Chișinău, 2013), drepturile și bunăstarea animalelor, justiția climatică și de mediu (în DOCUANIMAL – A Play about the Human-Animal Bond, „Fresh Start”, REACTOR, Cluj-Napoca, 2016), dialogul intergenerațional, diversitate și alteritate (în Mameloschn – Limba maternă de Sasha Marianna Salzmann, Teatrul Național Târgu-Mureș, 2016), echitatea de gen și orientare sexuală, drepturile privind sănătatea sexuală și reproductivă, heteronormativitatea și masculinitatea toxică (în Protejat / Neprotejat, la ANIMACT, Târgu-Mureș, 2018). De curând, s-a mutat în Marea Britanie unde cercetează dramaturgia post-sovietică a noului mileniu.
Și dacă-i unul de-al nostru omorât de-ai noștri?
Ori unul de-al lor omorât tot de-ai lor?
Dacă-i un om care n-a vrut război?
Dacă-i unul care a luptat de nevoie?
Tără(z)boi de Mariana Starciuc
animație: Sergiu Negulici
voci: Natasha Radion, Laurențiu Bănescu, Mădălina Mușat
muzică: Makunouchi Bento
Războiul din Transnistria este văzut și povestit aici de Mariana Starciuc din perspectiva unei adolescente și a descoperirii iubirii pentru soldatul din tabăra cealaltă. Încărcat de poezie și cu o pasiune pentru vocabular, textul alternează perspective în jurul conflictului armat, dând voce umanității ambelor părți.
Mariana Starciuc
Absolventă AMTAP, Chişinău, (Dramaturgie şi Scenaristică) şi Master de Scriere Dramatică, Universitatea de Arte din Târgu-Mureş. Scrie scenarii pen tru filme şi piese de teatru, printre care: Geamul – Premiul pentru Dramaturgie, 2013, UNITEM; Matrioshka.md, spectacol-lectură Festivalul de Dramaturgie Contemporană Verbarium, ediţia I); Povestea leneşului – Menţiunea Ministerului Culturii pentru Dramaturgie, 2014; Mi(n)ority, regie Slava Sambriş; Oral, spectacol-lectură la Teatrul Ariel Târgu Mureş; Crescuţi prin Skype, prezentat în cadrul proiectului Next Stage Europe, Berlin; Dragostea nu doare, regie Ianoş Petraşcu; Fântânile, scenariu de lungmetraj, regie Radu Zaporojan; Plus Minus Unu, scenariu de scurtmetraj, regie Ion Usatâi ş.a
pentru că cel ce va vărsa sînge de femeie
de către femeie îi va fi sîngele vărsat
Arca Noreei de Nicoleta Esinencu
animație: Ioana Nicoară
voce: Mădălina Mușat
muzică: Makunouchi Bento
Cunoscută pentru verbul său feminist și, uneori, șocant de brutal, Nicoleta Esinencu construiește un discurs împotriva patriarhatului și a distrugerii pământului în numele câștigului financiar. Un monolog aprig și vehement, un adevărat vulcan de cuvinte izbucnind revolta femeii împotriva opresiunii de secole.
Nicoleta Esinencu
Trăiește și lucrează ca scriitoare și regizoare în Chișinău. Proiectele sale de teatru provoacă și stârnesc discuții în jurul unor teme acute. După o bursă la Akademie Schloss Solitude din Stuttgart a devenit cunoscută pe plan internațional cu piesa FUCK YOU, Eu.ro.Pa! (premiul dramAcum). Textul a fost publicat în 2005 în cadrul Pavilionului României de la Bienala de la Veneția. În 2009 participă la proiectul After the Fall – Europa nach 1989. Între 2010-2017, conduce teatrul independent teatru-spălătorie, un spațiu de artă alternativ în Chișinău. Colaborează constant cu teatre din Europa, precum HAU Hebbel am Ufer unde a prezentat: Good Guys Only Win in Movies (2014), American Dream and Dear Moldova, can we kiss just a little bit?. Coproducția Requiem for Europe a fost prezentată la HAU în cadrul evenimentului Tovarăși, nu mi-e rușine de trecutul meu comunist. În 2022 montează Simfonia progresului, iar cea mai recentă premieră a sa este Apocalipsa gospodinelor, un spectacol care sondează tematica patriarhatului și din care face parte și Arca Noreei.
Alaska de Elise Wilk
animație: Sergiu Negulici
voce: Mădălina Mușat
muzică: Makunouchi Bento
Victoria, fiica Norei, traversează vremurile însoțită de entitatea Alaska, retrăind moment din propriul trecut, dar și din viața mamei și fiicei ei. Perspectiva sa relevă vinovății conștiente și inconștiente, presiunea dictaturii comuniste și dificultățile inerente existenței post-decembriste. Fresca socială propusă de Elise Wilk este subtilă, reconstituind un univers familial dificil, un context social opresiv și o umanitate delicată și vulnerabilă.
Elise Wilk
Născută în Brașov, este una dintre cele mai jucate dramaturge ale tinerei generații din România. A studiat jurnalismul, scriere creativă și dramaturgia. Piesele sale, traduse în 13 limbi, au câștigat numeroase premii, inclusiv Premiul Ambasadei Irlandei pentru dramaturgi emergenți (Pisica Verde, 2013), Premiul de Dramaturgie Românească (Avioane de hârtie, 2015) și Premiul pentru cel mai bun monolog (Crocodilul, 2017). A participat la programe internaționale de scriere, precum Forumul Tinerilor Autori de la Bienala de Teatru de la Wiesbaden (2014), Hot Ink la The Lark în New York (2015) și Fabulamundi. Playwriting Europe (2013-2020). Alaska este cea mai recentă piesă a sa.
Ficat de struț, așa ne ziceau, că tre’ să ai ficat de struț ca să reziști.
Cerc închis de Theodora Sandu
animație: Ioana Nicoară
voce: Mădălina Mușat
muzică: Makunouchi Bento
Aura, căsătorită și mama a doi copii, acceptă să se întâlnească cu reporterița Irina care investighează abuzurile din facultățile de artă, mai precis din facultatea de teatru, la care ea a renunțat aparent fără motiv în urmă cu zece ani. Dar întâlnirea nu decurge așa cum ne așteptăm și Aura refuză să devină victimă, iar Irina are o revelație care răstoarnă întreaga dinamică a relației. Cu discreție și precizie, Theodora Sandu, care este actriță, găsește tonul just în această perspectivă diferită asupra scandalului abuzurilor din universități.
Theodora Sandu
Actriță și dramaturg. Este absolventă UNATC și Theodora face parte din două trupe: Teatrul Toma Caragiu, Ploiești și Secția Germană a Teatrului Național Radu Stanca, Sibiu. La Ploiești a fost Viola în A douăsprezecea noapte (r. Cristi Juncu), Marghiolița în Piatra din Casă, (r. Alexandru Dabija), Mary Warren în Vrăjitoarele din Salem, (r. Vlad Cristache) și Agafia Tihonovna în Căsătoria, (r. Alexandru Mâzgăreanu). La Sibiu, a avut ocazia să le aducă la viață rolul titular din Antigone (r. Florin Vidamski) și Marie din Woyzeck, (r. Hunor Horvath). Brașoveană la origine, ea colaborează și cu Teatrul Sică Alexandrescu, unde interpretează tot un rol titular în Yerma, (r. Diana Păcurar). În cadrul atelierului de scriere dramatică, sub coordonarea lui Mimi Brănescu, a scris Cerc închis.
”Te iubesc, tati!”
“Și eu pe tine.”
E prima dată când ne spunem lucrurile astea.
Fetița din debara de Oana Jindiceanu
animație: Sergiu Negulici
voce: Oana Jindiceanu
muzică: Makunouchi Bento
Pendulând între vârste și epoci, monologul confesiv al Oanei Jindiceanu ne poartă prin copilăria marcată de lipsuri emoționale și abuz fizic a unei tinere femei, care găsește puterea de a depăși carențele afective și de a da sens propriei existențe.
Oana Jindiceanu
A absolvit cursurile Arta Actorului, U.N.A.T.C. „I. L. Caragiale”, în 2006. Ca actriță independentă, a jucat pe scene din București și cariera sa s-a împletit cu concediile de maternitate, având patru copii. Scrie din perioada adolescenței, când a frecventat cenaclul „Săgetătorul” și pe grupul „Ficțiuni Reale”, proiect inițiat de Florin Piersic Jr. și susținut de Liternet.ro. „Fetița din debara” este primul text dramatic scris în cadrul atelierului de dramaturgie coordonat de Mimi Brănescu (la Centru Cultural Ion Sava din cadrul TNB), devenit un one-woman show, care se joacă la Teatrul de Artă București, în interpretarea autoarei și în regia lui Alexandru Unguru și a Andreei Gărmoșteanu.
Că știu că lumea n-a prea auzit de Moldova
și n-am chef să explic de fiecare dată?
Că nu mai vreau să zic „between
Dracula and Chernobyl”?
O țară duty-free de Natalia Graur
animație: Ioana Nicoară
voce: Natalia Graur
muzică: Makunouchi Bento
Cele două monoloage ale celor două personaje, 1(unu) și 2(doi) vorbesc despre destinul paralel a două fete născute una pe un mal și una pe celălalt al Nistrului. Destinele lor parcurg epoca dificilă de tranziție, sărăcia dar și schimbările politico-sociale, inclusiv războiul transnistrean. Poveștile lor sunt întrerupte de anunțuri publicitare vesele prin care Natalia Graur oferă un contrapunct ironic realității complexe a propriei ei generații. Textul original este în limbile rusă, română, engleză.
Natalia Graur
Dramaturg din Republica Moldova, a studiat literatura la Cluj-Napoca și dramaturgia la Târgu-Mureș. Activează în România și Moldova, explorând în scris suprapunerea dintre personal și politic, fizic și emoțional. În 2018, la Teatrul Macaz din București, a scris piesa Fuckultate despre abuzurile din facultățile de artă. În 2020, a scris O țară duty-free în cadrul unei rezidențe din Transnistria, pe care a adaptat-o și pentru radio. Lucrează ca trainer pentru programe educaționale pentru adolescenți și adulți.